Mulţi îşi încep viaţa de Creştin experimentând biruinţă doar să se afle înfânşi după câţiva ani de umbare cu Dumnezeu. Am văzut oameni şi femei care şi-au predat viaţa chemării lui Dumnezeu. Ei trăiesc o viaţă fericită şi entuziasmată pentru Hristos şi împlinesc ce au fost chemaţi să facă. Dar, după câţiva ani ei pot fi găsiţi pe periferia războiului pentru împărăţia lui Dumnezeu. Ce se întâmplă cu acest credincioşi bine intenţionaţi? Unii dintre noi poate chiar se întreabă, "Ce sa întâmplat cu mine?"
Prima prioritate este - umblarea mea cu Dumnezeu.
În al doilea rând - umblarea mea cu familia mea.
În al treilea rând - munca şi slujirea mea.
Am observat pe mulţi care stabilesc priorităţi deplasate şi în sfârşit se află înfrânţi. Anotimpurile vieţii noastre se pot schimba, dar scopul vieţii noastre trebuie să rămână la fel. Şi priorităţile vieţii noastre trebuie clădite pe menirea veşnică care Dumnezeu o are pentru fiecare dintre noi. Priorităţile arată ce e cu adevărat important în viaţa noastră. Putem declara că îL iubim pe Dumnezeu cu toată inima. Dar examenul final al dragostei e arătat în priorităţile care le-am stabilit şi care continuăm să le perfecţionăm cu schimbarea anotimpurilor din viaţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu